TwitterFacebookGoogle+

La ce e bună cânepa? Sau comoara uitată.

Pe teritoriul dintre Carpați, Nistru și Dunăre cultura de cânepă se pierde în negura vremii. În această zonă cânepa a fost cultivată de peste 2000 de ani pentru ață. Vestimentația strămoșilor noștri, traci, daci, sarmați era din fibre de cânepă.

La ce e bună cânepa? Sciții sunt menționați de pildă în scrierile lui Herodot ca folosind semințele de cânepă. Ei le foloseau pentru producția de drog, înainte de bătălii sau pentru ceremonialele religioase, dar pe teritoriul Daciei, nu se menționează niciodată, în nici un document, că cânepa ar fi fost folosită pentru drog. Din contră, este menționată ca o plantă folosită exclusiv pentru producerea de fibre.

În perioada medievală era de neconceput să fie gospodărie, sau moșie fără o plantație însemnată de cânepă.

În arealul romanesc, pe hărți militare sau topografice spre exemplu, găsești inclusiv denumiri de teritorii în vecinătatea unor localități rurale La cânepiști, de pildă în special în Bihor, Sălaj și în zona centrului Ardealului, Valea canepei pentru Moldova, aceste locații rămâneau mai mulți ani pe același loc și astfel denumirea lor se statornicea. Asta fiindcă nu era o rotație a culturii, pentru cultivarea cânepei se cere o anumită uniformitate a terenului, dar și din punct de vedere al fertilității.

De pe timpuri îngrășământul de bază era gunoiul de oaie bine fermentat, lăsat ani de zile înainte de a fi împrăștiat pe sol. Această metodă de îngrășare a solului cultivat cu cânepă a durat din perioada medievală până aproximativ la mijlocul sec. XX.

Procesul cel mai delicat și anevoios, pentru cultura de cânepă este transformarea plantei în fibră.

Pe suprafețe mici, pe vremuri, țăranii o recoltau manual în două faze: cânepa de vară și cânepa de toamnă, acestea din urmă având două momente de „coacere” diferite. Plantele „El” sunt cânepa de vară și plantele „Ea” sunt cânepa de toamnă. Densitatea de semănare ajungea până la 800 de plante germinabile pe metru pătrat. Cu cât era mai deasă, cu atât era de mai bună calitate. Într-o astfel de plantație de cânepă era dificil accesul, atât de deasă era.

După recoltare cânepa se lăsa un timp oarecare la uscat, crudă, după care se ducea la topit. Snopii de cânepă erau ținuți în apă de baltă sau apă de râu. În iaz, unde era nămol și unde apa se încălzea de obicei de la soare, prin încălzire naturală fibra ieșea mai albă și mai moale, în urma procesului de topire. Dacă o topeai în apă curgătoare, apă mai rece, cu temperatură neconstantă, respectiv fibra ieșea mai aspră și mai puțin lucioasă. Dacă rupeai cânepa verde, rămânea o fibră galben-verzuie, însă după topit, fibra ei devenea albă, albă-cenușie sau galbenă.

Statul în apă făcea ca fibra să se desprindă de pe țesutul lemnos.

Fibra este pe tulpină, și este prinsă prin lignină și pectină de aceasta. Respectivele substanțe când intră în contact cu apa și cu bacteriile din apă se distrug și asta ajută la desprinderea fibrei de pe lemn. După ce se scoate cânepa pusă la topit, se spală, după 10-15 zile, interval care depinde și de temperatura apei, că dacă este mai caldă, timpul este mai scurt, iar dacă este mai rece, durata crește. În oricare din situații, când scoteau cânepa de la topit, se spălau tulpinile topite, după care se punea la uscat și era un întreg proces, că nu se usucă foarte simplu. Se usca la soare, după care se melița, acțiune ce reprezintă zdrobirea cu meliță, pentru a alege fuiorul sau pentru a obține câlții. Melița era un instrument în care puneai snopul de cânepă topit și uscat, după care era bătut cu mâna.

Melița canepa

Meliță

Coninuare în articolul următor.

La ce e bună cânepa? Sau comoara uitată. înnoit: august 24, 2017 de autorul: NewsMoldova

comments powered by HyperComments